Pestii de apa dulce au in general o concentratie mai mare de sare in celulele lor decat apa in care se afla. Datorita acestei diferente de concentratie, apa curge prin membrana pestelui si in celulele sale in mod permanent (in directia concentratiei mai mare de sare). Prin urmare, apa absorbita trebuie eliminata de celule (de peste ca intreg) in apa inconjuratoare, altfel celulele vor exploda. Acest echilibru dintre afluxul de apa si eliminarea permanenta a acesteia este controlat intr-un mod foarte delicat si mentinut cu un mare consum de energie. Daca pestii sunt mutati brusc dintr-o apa cu o mai mare concentratie de sare/conductivitate/duritate (a nu se confunda cu apa sarata) intr-o apa cu o mai mica concentratie de sare/conductivitate/duritate, situatia osmotica se va schimba imediat si mult mai multa apa va penetra pestele si celulele sale. Drept consecinta, membrana mucoasa se poate desprinde, celulele rosii si alte tipuri de celule pot exploda, tesutul cartilaginos putand fi grav afectat. Daca aceste rani nu ucid pestele repede, vor aparea imediat insa infectii secundare provocate de bacterii si fungi.

Remediul pentru aceasta afectiune este sa transferati pestii intr-un corp diferit de apa dupa o perioada de adaptare lenta. Continutul total de sare a apei in care a fost transportat si cel al apei din acvariu poate fi aflat cu ajutorul unui conductometru. Diferenta dintre cele doua tipuri de apa nu trebuie sa depaseasca 300 µS/cm. Daca diferenta este mai mare (apa din acvariu are o valoare mai mica a duritatii/conductivitatii decat apa din transport) apa ar trebui mai intai tratata cu conditioneri de apa specifici daca aveti ciclide din lacurile din Africa de Est pentru a balansa parametrii apei. Dupa ce pestii au fost transferati, continutul de sare/conductivitatea electrolitica/duritatea poate fi ajustata din nou cu aprox. 300 µS/cm pe zi folosind apa prin osmoza. Procesul invers, adica o crestere rapida a continutului de sare a apei, este tolerata fara probleme de catre pesti.